Pazitorul Din Umbra

Se spune că toţi avem câte un înger păzitor, alea alea, şi că suntem păziţi “din umbră”. Ei bine, termenii “din umbră” pot lua mai multe valori.

Mergeam cu prietena mea, Mara, la ea acasă şi cum vorbeam noi despre tot felul de chestii, că aşa e când se întâlnesc două dintre cele mai bune prietene, aproape că nici nu ne dăm seama de cei doi ochi mari, de chihlimbar ce ne privesc insistent, de undeva de sus.

Şi cum Mara stă la casă în oraş, are un brad înalt în curte ce i-a servit micului “păzitor” drept lăcaş de odihnă. Când ne uităm puţin în sus, instinctiv, vedem o creatură ce stă nemişcată, cu privirea aţintită spre noi. Eu, care nu-mi ascund simţul umorului, spun: “Haide să plecăm.. Poate nu ne vede..” Mara râde şi îmi răspunde: “Eh, e normal să am bufniţe în bradul ăsta, să ştii.”

Şi înainte să plecăm, am stat eu, de una singură, pentru că Mara se dusese până în casă, să mă uit ţintă în ochii bufniţei. Şi culmea.. nu clipea, dom’le. Iar asta mă enerva şi mă ambiţiona extraordinar de mult să continui să o privesc încruntată. Ah, victoria şi bucuria mea au fost atunci când bufniţa a clipit !

Şi eram ceva de genul: “Mara! Maraa! A clipit !”

Am părăsit curtea Marei în favoarea unei plimbări prin parc şi mai apoi, a casei mele, iar prin urmare, am părăsit şi micul “păzitor” ce părea să ne urmărească fiecare mişcare ca un adevărat “părinte”. Încă nu ştiu dacă privirea aceea era una speriată.. amuzată.. sau pur şi simplu curioasă. Cred că nu voi afla niciodată.

 

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: